Ce nu stiati ( poate) despre alergii. Din culisele celor 3 ani de trait cu alergiile

Convingerea mea este ca alergiile se amelioreaza in timp si apoi trec.
Ca nu merg solutiile luate de-a gata si ca trebuie adaptat totul la copil si ajustat pe parcurs. Ajuta sa fii langa copil cat de mult poti pentru ca doar stand zi de zi si ceas de ceas cu el stii ca-i e bine si ca ai gasit drumul sau ca mai e de mers pana la casa zanei care-ti va da cheia care sa te ajute. Cred ca pe drum intalnesti si balauri care te intorc multi pasi inapoi ( infectiile, curele cu antibiotice- necesare dar care te dau inapoi cand strica flora atat de importanta in alergii, oameni sceptici care-ti spun ca o ai un copil sensibil toata viata si ca asta e, analize facute pe aparate demodate si care te naucesc, medici care trateaza simptomele si nu cauzele, “prieteni” care nu te asculta cand ai nevoie si nu te inteleg) dar ai parte si de multe intamplari care te fac sa vezi din nou ca viata e frumoasa si colorata, ca soarele inca ne incazeste, ca ploaia spala totul si parfumeaza, ( progresele acelea mici- scapi de niste bubite cu mimoza sau ihtiol, copilul mananca alimente noi fara reactii, nu se mai scarpina, poate sa manace cu urme, au adus la Biocorner alimentele din Germania, ti-a adus prietena din Canada carte despre cum sa faci paine fara gluten si alta prietena ti-a adus sorg din Italia, ai in sfarsit niste analize facute la Spezialklinik Neukirchen, stii ce are copilul si ai o dieta care merge, cantarul se misca, vezi bucuria din ochii bunicilor care si vad nepoata la tara alergand prin iarba fara muci si Aerius dupa ea, copilul iti spune ca e fericit, ca e foarte fericit si ca ai gatit foarte bine si mananca perele de la vecina intrebandu-te daca asa manca si Levin cand era mic, jocul de-a eu sunt doctorul si tu aveai un bebelus cu alergii, e din ce in ce mai rar pentru ca si vindecarea emotionala a copilului e pe drum, da roade si acum simte nevoia sa se imbrace in printesa si sa sa intrebe de oja si ruj, ai timp sa-ti vezi celalalt copil…).

Vorbeam azi cu o prietena care-mi reamintea ca e important sa vezi in minte poza in care tu iti proiectezi cum arata viata voastra cand au trecut alergiile, cand copilul e sanatos. Eu n-am o poza, am un film, e filmul care ma face sa zambesc. Suntem noi 4 undeva intr-o tara cu mult soare, eu cred ca in Spania. Lumea e vesela, Ileana are un tutu roz si rade si-i trec razele prin par, ne plimbam si e soare si frumos si ne cumparam mancare de la chioscurile de pe strada, putem manca orice, nu ne uitam pe etichete. Eu asa imi imaginez ca o sa fie cand o sa fie foarte bine. Zambesc cand ma gandesc la planul meu cu ” o sa facem o excursie culinara” in cateva tari, sa mancam de toate de la toti sa vedem ce gust au si cum le gatesc. Imi imaginez multa libertate si zero alergii.

Am avut niste griji zilele trecute, o curba de scadere a entuziasmului dupa ce am facut panelul si valorile erau mici insa nu am gasit incredere in tara la medicii care ne stiu- sa ne luam dupa panel insa m-a ajutat sa ma dau 2 pasi inpoi, sa vad care sunt prioritatile acum si sa caut un alt plan pentru testarea oului. Va anunt cand e gata. Nu ma pot lasa tarata in incertitudini: sunt bune nu sunt bune analizele facute pentru ca asta ma face sa nu ma pot conecta cu copiii si sa fiu cu mintea in alta parte. O sa ma gandesc la asta cand o sa pot. Dupa ce rezolv alte prioritati care nu tin de panel.

Zilele trecute mi-a scris o mamica, ea fusese la alergolog si ca si mine acum 2 ani si 6 luni, a venit plina de frica inapoi acasa dupa discutia cu medicul. Stiu ca sunt multi parinti asa, mai ales cei care sunt la inceput cu alergiile sau cei care au primit analize care ii sperie pentru ca valorile sunt mari la alergii sau pentru ca li s-a spus ca de acum inainte trebuie sa aiba mare grija sa nu atinga copilul alergeni.

O sa va spun pe scurt cum a fost la noi la inceput. Cred ca situatia poate fi bine tinuta sub control daca: ai analize corecte si stii ce trebuie evitat, esti mereu atent la posibili alergeni ( parerea mea e ca nu te poti relaxa de tot cata vreme valorile sunt foarte mari si reactii grave pot aparea) si stii cum sa reactionezi in situatii de urgenta ( este foarte important sa aveti aceasta discutie cu medicul si sa aveti o trusa de urgenta pe care sa stiti sa o folositi voi sau cine sta cu copilul, nu lasati asta la voia intamplarii)

Ce s-a schimbat dupa ce Ileana a facut soc la introducerea laptelui de vaca in alimentatie?
Dupa soc am afat si alti alergeni, multi: acarieni, oua, gluten, leguminoase, multe nuci,animale etc
S-a schimbat totul iata cum:

1. In bucatarie: am avut mare grija sa nu atinga de mancarea cu alergeni, am pastrat anumite vase pentru a gati in ele doar pt Ileana, cuptorul a ramas pt gatit fara alergeni sa nu ramana urme de la fabuloasa paine fara framantare pe care o facea Cristi inainte.
Are raftul ei in frigider, e primul de sus ca sa evitam sa curga cumva ceva pe alimentele ei daca ar avea un raft mai jos.
Am luat ( primit) masina de spalat vase pt ca mi se parea imposibil sa spalam perfect vasele in care manca Stefan lapte si alti alergeni din lista Ilenei.
Ileana a mancat separat, la alta masuta dar nu singura ci impreuna cu mine ca sa nu se simta singura la masa. Faptul ca am mancat cu ea, ca ea cred ca a ajutat-o o data in plus sa simta ca nu-i singura in asta.

2. In parc: la inceput simteam ca ametesc de spaima gandidu-ma ca poate atinge urme de lapte pe leagan, tobogan, loc de joaca mai ales ca vedeam bebelusi care lingeau leaganele dupa ce mancasera iaurt sau copii veniti de la scoala dandusu-se pe tobogan cu fabulosul pachet de lapte si paine. Stergeam cu servetele umede, spalam cu apa leaganele si ne bucuram atat cat puteam. Am avut mare noroc ca nu baga totul in gura cum fac multi copii la 7 luni..

3. In vizita : am mers rar si doar la oamenii care nu aveau caine/pisica, nu gatisera de curand cu gluten, lapte, oua ( vecina imi spunea- hai vino ca n-am prajit iar oua iar cand m-a luat durerea de cap de Craciun vazand ca are in cuptor cozonaci, m-a linistit ca-s pusi sa creasca la 40 grade :-), nu-i coace. Stateam putin in vizita sa ne obisnuim cu mediul si cresteam treptat timpul sa nu faca wheezing sau alergie cutanata. Cum spuneam am mers si mergem rar in vizita, prefer sa fie un mediu controlat ca sa fie in siguranta.
Cand mergem, ma asigura ca oamenii nu au animale, ca nu au facut mancare de curand, ca nu au dezinfectat de curand cu substante puternice, am o lista in cap pe care o bifez, trebuie adaptata la copil.

4. Cand vin oamenii in vizita: ii rugam sa nu se parfumeze prea tare inainte pt ca sunt substante chimice la care putea reactiona, sa nu aiba haine de blana, lana, ceva ce o putea iritia daca o tin in brate, sa nu vina cu jucarii cadou care pot fi alergene: plastilina cu gluten, alte subtsante iritante- vorbim inainte.

5. Cand dormim in alta parte: ne asiguram ca nu sunt covoare, draperii prea groase, ca paturile pot fi imbracate in huse antiacarieni, ca avem bucataria noastra la care nu are altcineva acess in acea perioada, ca nu au dormit acolo caini/pisici de curand

6. Produse pt casa si corp: folosim doar hipoalergene, majoritatea aduse din Germania, fiind cele care se foloseau la Spezialklinik Neukirchen. A fost o perioada cand sora-mea imi aducea geluri de corp cu migdale si miere insa le-am facut cadou, nu puteam folosi si apoi sa o iau pe Ileana in brate. Am folosit si eu exact ce folosim pentru ea.

7. Apa de baie: am folosit apa plata multa luni pt ca la apa de dus facea mereu reactie pe piele. Ne-a ajutat enorm un cap de dus cu ulei de samburi de struguri adus din Germania, il atasam la dusul nostru si se poate balaci cat vrea. L-am descoperit tarziu dar e perfect pt ea asa, e totul ok.

8. Plusuri/papusi: initial le-am pus in sac pe toate si dus la tara, apoi am citit ca daca se spala des si congeleaza 🙂 mor acarienii asa ca treptat am inceput sa-i dam.

9. Concedii: mergem insa ne interesam foarte bine de conditii inainte tinand cont ca gatim aproape tot si ca o camera trebuie sa fie potrivita pt Ileana. E greu dar e frumos.

10. Dentist: rugat sa foloseasca manusi fara latex 🙂 si atentie la substantele puse in gura sa nu faca reactie la ele.

11. Respirat vapori de alergeni. Zilele trecute am iesit din cladirea de sticla in care merg fara Ileana. Plouase si cand am dat cu nasul de aer proaspat am inspirat adanc si am simtit ca mi-a intrat pana in suflet mirosul de paine prajita cu cascaval topit :-)de la un restaurant de langa. Mi-a placut mirosul si mi-am dat seama ca in anii acestia mi-am tinut respiratia cand am trecut pe langa brutarie, gogoserie, patiserie, branzarie :-).
Atat de tare m-a speriat medicul alergolog cand am fost cu Ileana la 7 luni si a vazut valorile: 40, 70 la ige ou, lapte , gluten si mi-a zis sa n-o tinem nici in abur de lapte fiert, paine la cuptor incat am trecut mereu in fuga pe langa locuri astfel mirositoare, am traversat pe partea cealalta daca am putut si mai ales mi-am tinut respiratia cumva inconstient ca doar nu avea nimic daca inspiram eu.
Cand a gatit Cristi oua sau mazare pt el si Stefan, am iesit cu Ileana afara sau a iesit el cu copiii si am gatit eu.
Un incident petrecut un an mai tarziu cand Ileana a intrat in incapere unde se fierbeau paste de grau si a facut weeezing cu respratie suieratoare si ne-am dus iar cu SMurdul la Grigore, ne-a facut sa fi foarte atenti cu astfel de situatii. A facut asa si cand am trecut pe langa un gratar cu peste la mare, atunci cred ca doar eruptie pe piele.
E mai bine sa stiti ca se poate intampla, chiar daca nu vi se va intampla vreodata.

12. Daca va lasati copilul cu altcineva. Am auzit povesti in care copiii mananca pe ascuns sau bunicii sau bonele le mai dau pe ascuns cate o prajitura cu lapte ca pe vremea lor nu erau alergii si n-are nimic. Nu puteti lasa copilul in siguranta cu oameni care nu inteleg gravitatea situatiei si impactul unei actiuni gresite. Este responsabilitatea voastra sa gasiti o o solutie, nu va pot ajuta aici. Trebuie ca atunci cand plecati de acasa sa fiti sigur ca aveti incredere totala in omul care are grija de copil.
Fiti sigur ca stie sa foloseasca trusa de urgenta si inscrieti-l la un curs de prim ajutor.
Asigurati-va ca a inteles cand se dau medicamentele si cum si ca nu da o lingura de Aerius la fiecare stranut. Faceti niste poze inainte sa vada cum arata copilul cand i-ati dat medicamente, explicati, lasati in seringa doza de aerius sa nu o greseasca, verificati zilnic medicamentele sa nu va treziti ca a dat 25 de lingurite in loc de 25 de picaturi! Aici nu e de joaca!

13. La gradinita/cresa pt prima oara: mergeti cu copilul la inceput ca sa puteti evalua corect situatia si pericolele, ce-i poate face rau. Poate e nevoie sa renunte la covorul din clasa pt el, poate i duceti husa antiacarieni pt patut, mancare de acasa, substantele voastre de spalat podelele, poate luati jucariile acasa in weekend sa le spalati, etc stati cu el cateva zile, asa veti stii ce trebuie facut.

14. Oricat v-ati pregatit inainte, pregatiti-va sa fiti nepregatiti : puteti controla multe dar nu le puteti controla pe toate. Am fost la teatru de curand si au inceput sa faca abur pe scena. Multi au inceput sa tuseasca in sala iar noi eram in randul 2, aproape de abur. Am simtit ca ma apuca frica, m-am gandit ca nu stiu ce e in abur si nu stiu daca Ileana va face wheezing. Puteam sa fug din sala dar am evaluat situatia cum am crezut ca e bine si am ramas. A fost ok. Putea sa nu fie.
Nu va invinovatiti daca uneori nu luati decizia care se dovesdeste ca nu a fost perfecta.
Cand esti acolo, adrenalina o poate lua razna si nu stii ce sa faci. Ajuta ca inainte de a merge intr-un loc nou sau de a face ceva nou sa evaluati inainte ce poate aparea si ce solutii pot aparea. Dar nu uitati ca apare si imprevizibilul.
Ca atunci cand Stefan a facut insolatie la mare si a vomitat iar eu strigam la el sa nu vomite pe Ileana ca a mancat branza. Sau ca atunci cand eram pe Muntele Olimp si le-am zis copiilor sa taca sa auzim padurea si ne-am dat seama ca nu era padurea, era zumzet de viespi/albine si am plecat instantaneu.

Orice ati face, nu uitati sa faceti ceva si pentru sufletul vostru. Ceva care va placea inainte si care v-ar putea ajuta acum. E nevoie sa va detasati un pic, sa vedeti de departe lucrurile si sa vedeti ca exista o luminita. Pe mine ma ajuta sa vorbesc cu prietenii si mi se pare mai usor totul atunci.
Cautati solutii si fiti recunoscatori pentru progrese si pentru oamenii minunati de langa voi.

” imi e foarte greu, e prea greu pentru mine” imi spunea o mamica zilele trecute. Da, asa e, e incredibil de greu si cred ca e asa pana stii ce are copilul, apoi iti faci un plan si te tii de el si lucrurile merg bine. Daca inainte sa nasti ai fi stiut ca vei avea un bebelus cu multe alergii, tot l-ai fi vrut, n-ai fi zis: “nu merci, vreau unul fara alergii”.
E greu ca te ia pe nepregatite, nu primesti la nastere un caiet cu instructiuni si nici opiniile de pe blogul meu nu se vor potrivi tuturor, sunt doar recomandari care noua ne-au fost de folos.
Gasiti in voi puterea de a merge mai departe, frumos, alaturi de copil si imaginati-va cum o sa fie cand totul o sa fie perfect pentru voi. Pastrati in minte poza si ganditi-va la ea cand va e foarte greu.

Va doresc sanatate!

Poza cu piticii pentru Stefan, in vremea in care aveam mult timp sa ma joc cu el. Credeam in povesti si cred si acum