Rezistam

Rezistam

Copiilor le place la teatru. Cristi e la seminar azi si mi-am facut un plan sa merg la teatru cu copiii. Initial părea ceva ușurel, o rugasem pe sora-mea sa mearga cu noi si sa se relaxeze si ea la un ceai la Muzeu in timpul piesei.

Doar ca intre timp a apărut ceva urgent in familie, sora-mea n-a mai putut sa vina iar eu m-am încăpățanat sa continui planul pentru copii. Au așteptat ieșirea asta toata saptamana. Jumătate de zi am stat pe telefon sa aflu unde putem gasi azi un cardiolog bun si copiii au simtit ca sunt cu ei dar cu gândul in alta parte. Doar la teatru n-am stat pe telefon.

Dupa teatru am gasit mesajul asta la Metrou la Victoriei, “nu te preocupa, totul va fi bine”. Am zis ca nu-i bun, mai ales ca trecusem si pe la #Rezist cu copiii si am simtit ca trebuie sa ne ” preocupăm” daca vrem sa fie bine.

Dimineata a inceput cum nu ma asteptam. Ștefan s-a gândit sa ciocane la usa de la baie dimineata, asa ca Ileana a auzit, s-a trezit foarte devreme, a vrut mult in brate dimineata iar eu n-am avut vreme de cratite. Am plecat la teatru dupa ce am ars cratița de mei si mi-am învinețit 2 degete de la picior in usa de la sufragerie. Usa a fost mereu acolo doar ca azi n-am sesizat-o la timp.

Era târziu si am chemat un taxi. Deși eu nu fac asta. Nu mi place. Am chemat ca de, trebuia sa ajungem. I-am spus taximetristului de la inceput sa ma lase ca am de vorbit la spital, el nimic, m-a intrerupt in continuu, politicos cu ” ma scuzati, ati auzit ca?” Habar nu am ce-mi povestea, i-am tot zis sa ma lase. Era sa intre unul in noi dar taximetristul ne-a ferit la timp, asta-mi trebuia, sa stau si de declarații la Politie.

Am ajuns la teatru dar am uitat mancarea de mei acasa ( alta, nu aia arsa) si prune congelate nu aveam de unde cumpara ca asta are azi in meniu. Luasem totuși ficat fiert si neavând încotro, l-a mancat, dupa ce m-a intrebat de mai multe ori ce mai am cu mine si m-a cotrobăit prin geanta dupa borcane. A gasit castravetele si asta a bucurat-o mult, la fel cum au bucurat-o si pisicile cerșetoare langa care a mancat.

Dupa teatru am zis sa ma liniștesc un pic si am mers la biserica de langa.
La magazinul de lumanari au cotrobăit prin toate ungherele cat am cautat eu carte sa mi liniștesc mintea. Măicuța ne-a dat o iconița cadou cu ” Liniștirea minții” si m-am simtit prost crezând ca e un mesaj ca nu sta Stefan cuminte si îndoaie la lumanari. Ei i-au placut copiii, de aia le-a dat cadou.
In biserica Ștefan s-a sprijinit masa de botez, veche de la 1800 cred, s-a îndoit un pic si parintele i-a zis sa fie atent ca e pregătită pentru botez. Eu ma rugam, n-am prins faza. Am plecat din biserica, sa nu ma supăr si mai tare ca ” nu e cuminte” apoi m-am oprit si le-am zis ca i rog frumos sa stea 2 min liniștiti sa termin de rugat/ multumit ca nu pot sa plec asa. Ne-am intors si i-am asezat in strana. M-a intrebat de ce nu poate sa bocane in biserica si i-am zis da nu mai pot sa-l aud pe Dumnezeu.
Cand sa plecam m-a strigat parintele sa-mi dea un platou de coliva plin 3/4. I-am zis ca iau un pic pentru Stefan ca noi astilalti nu mâncam grâu. A insistat ca-i buna si am zis ca iau atunci sa o dau la careva. M-a fixat asa cum fixezi pe cineva sa citești prin el si mi-a zis sa n-o dau la careva care o arunca pt ca e plină curtea bisericii de coliva aruncată. Bun, nu stiu de ce, mie mi-a placut mereu. Doar ca mi se părea prea dulce de obicei. In fine, n-am avut încotro decat sa plec cu copiii, rucsacul, inca o sacoșa si 3/4 platou de coliva.
Am purtat coliva juma de oras pana am gasit o tigancusa care vindea ceapa si ridichii, am fixat-o cum m-a privit popa pe mine cand am intrebat-o daca manca sau o ia si arunca.

Dupa biserica am trecut pe la #Rezist si lucrul asta mi-a declanșat niste emoții tare puternice. Ca mi se pare ca nu merge nimic in tara asta si trebuie sa te lupți pentru tot. Daca m-ar fi intrebat cineva ce caut acolo, as fi plâns intai juma de ora. Am stat cat am putut si am plecat acasa.
Am continuat sa vorbesc la telefon, pana la urma s-a rezolvat. De fapt s-a rezolvat fix cand am iesit din biserica. M-au sunat de la cabinet sa ma anunțe ca putem veni intre programări.
Am vorbit si acasa la telefon asa ca Ileana a învațat sa mearga singura pe role cat eram la telefon, a venit dupa mine in baie mergând singura pe role. Vad ca tot ziua de azi a inspirat-o sa aprindă focul cu chibrit din prima. Are o precizie cu mâinile de la tot scărpinatul ala ca eu cred ca poate sa prindă vrabia in zbor cu ochii inchisi.

Mesajul asta gasit la metrou l-as fi schimbat insa nu aveam cu ce, as zice ” Nu te preocupa si totul va fi la fel”. Imi folosise Ileana dimineata si ultimul sfert de ruj ramas. Asa ca asta e părerea mea, stam degeaba, va fi totul ca inainte.

Dupa masa mi-am facut salata aia buna de andive si ma gândesc acum ca nu mi s-or fi părut amare ca la cum a fost ziua asta de greuta si andivele par dulci.

Sa ma Iertați dar nu mai stiu cine zicea ” o lupta-i viata deci te lupta!”

0 comments on “RezistamAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *